EXTRASE

EXTRASE DIN ARTICOLELE LUI MIHAI EMINESCU PUBLICATE ÎN ZIARUL TIMPUL

   Constatăm că nu mai există o altă deose­bire între oameni decât cea pe care o sta­bileşte banul. (Timpul 10 iulie 1881).

V

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. (Timpul 18 aprilie 1879)

V

Oamenii care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe străzi, ocupă funcţii înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. (Timpul 3 mai 1879)

V

Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbici­unea de caracter, lipsa unui adevărat şi auten­tic sentiment patriotic. (Timpul 8 august 1880)

V

Suntem datori să spunem că partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale, care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. (Opere voi IX, pag 465)

V

La aceste partide organizarea nu înseamnă decât disciplină oarbă, supusă interesului bănesc şi nu comunităţii de idei. (Timpul 27 aprilie 1879)

V

Trăind din politică şi prin politică, şi neavând nici un alt soi de resurse materiale sau de putinţă de a-şi câştiga existenţa, politicianul de azi este capabil de a falsifica totul: şi liste electorale, şi alegeri, şi forme parlamentare şi idei economice, şi ştiinţă, şi literatură. Această fiinţă proteiformă poate îmbrăca toate formele posibile: ministru, financiar, întreprinzător de lucrări publice, deputat, administrator, membru la primărie, totul în fine. (Timpul 17 ianuarie 1880)

V

Aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Ei alterează mersul natural al societăţii, se substituie prin vicleşug şi apucături meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari. (Timpul 17 august 1882)

V

Faţă c-o asemenea privelişte, în care vir­tutea se consideră de unii ca o nerozie, ...în care inteligenţa şi ştiinţa, privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii caracterelor uşoare, în care cuminţie se numeşte arta de a parveni sau de-a trăi din munca.altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal de cumpănă, în care înclină a crede că, în asemenea vreme şi-n aşa generaţie, însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie. (Timpul 21 decembrie 1880)

V

Acuma trădătorul se numeşte geniu, pla­giatorul - erou, pungaşul - mare financiar, panglicarul - om politic, cămătarul - negus­tor, speculantul de idei - om de principii. Judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut punctul de plecare sănătos (Timpul 26 mai 1883), că fiecărui drept îi corespunde o datorie (Timpul 20 martie 1880) că secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului (Timpul 17 august 1882).

V

Acela ce cutează a se revolta faţă de această stare de lucruri... este denunţat opiniei publice de către negustorii de prin­cipii, ca barbar, ca antinaţional, ca reacţio­nar. (Timpul 23 iunie 1879)

V

Răul esenţial care ameninţă poporul nos­tru este demagogia (Timpul 16 mai 1882). Demagogie: înşelarea opiniei publice prin promisiuni mincinoase, practicate de cineva pentru a-şi crea popularitate. (DEX)

V

Demagogii sunt aproape toţi viţioşi, netrebnici, laşi la caracter şi nerozi la minte, lipsiţi cu totul de un complex de idei morale, care să constituie normativul unei vieţi oneste şi serioase. (Timpul 7 octombrie 1878)

V

Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fară patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât. (Timpul

30 iulie 1881)

V

Aţi comis păcatul de neiertat de care istoria vă va cere compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între oameni. Răspunderea vă este teribilă, căci o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în mil­ionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări. (Timpul 14 februarie 1882)

V

A fi bun român nu e un merit, nu e o cal­itate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat. (Timpul 1 aprilie 1881)

V

Mizeria materială şi morală a popu­laţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, corupţia electorală, cumul­ul de funcţii, toate acestea nu au a face, la drept vorbind cu cutare sau cutare princip­iu de guvernământ. (Timpul 18 decembrie

1887)

V

Nimic nu demoralizează mai mult pe un popor decât erijarea nulităţii şi a lipsei de cultură în titluri de merit. (Timpul 8 aprilie

1882)

V

Trebuie odată ca poporul românesc să-nţeleagă cum că, totdeauna, omul ce are ceva, omul care are ce pierde, fie nume istoric, fie avere muncită, fie razimul moral al unei mari inteligenţe sau al unei mari cul­turi, numai acela cumpăneşte drept, când face legi, judecă cu nepărtinire şi nu are interes de a sta neapărat la putere, numai şi numai pentru a se hrăni din buget. (Timpul 30 septembrie 1878)

V

În ţara noastră e de ajuns dacă se asigură înaintarea meritului şi a muncii; e destul atâta. (Timpul 6 mai 1881)

V

Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte ade­vărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte. (Opere vol XVpag 85)

V

Nu se poate tăgădui că nemulţumirea generală e mai mare decât oricând, că nu e om - nu cu vreo minte deosebită sau pre­tenţios, ci oricum l-ar fi lăsat Dumnezeu, care să nu simtă că Parlamentul e în mare parte compus din farsori şi că administraţia maltratează lumea şi o despoaie. (Timpul 30 septembrie 1882)

V

Nu se poate tăgădui cu toate acestea că un fel de apatie generală a cuprins ţara, că ea nu mai posedă nici un fel de elasticitate a puterilor ei în faţa complicaţiunilor, că ceea ce se observă în genere e un fel de nepăsare, de dezinteres în cestiuni politice, încât chiar încercările de galvanizare făcute prin pro­iectele de reformă, nu produc efect asupra publicului. (Timpul 28 septembrie 1882)

V

Nu e indiferent pentru un popor cărui principiu se datorează ridicarea unui om din mijlocul lui: dacă ea se datorează tăriei, curajului, energiei - tot atâtea denumiri diverse pentru principiul puterii de muncă şi pentru bărbăţie - sau dacă ea se datorează speculei, apucăturilor, instinctelor feline. (Timpul 14 aprilie 1883)

V

Coruptibilitatea de moravuri şi superfi­cialitatea de educaţie merg mână în mână. (Timpul 14 aprilie 1883)

Cât ne costă plagiatorii intelectual sterpi cari uzurpează catedre universitare şi secun­dare? (Timpul 22 iulie 1882)

V

Dacă avem nevoie de ceva este mai întâi de toate o administraţie cu ştiinţă de carte şi insuflată de spiritul probităţii, acelaşi lucru se cere de la judecători, de la profesori, de la orice organe ale statului. Nici cele mai bune legi nu fac din subprefect om cu ştiinţă de carte. (Timpul 25 martie 1882)

V

Suntem siguri că o altă stare de cultură, că mai multă ştiinţă, o mai îngrijită educaţie,

0 accesibilitate mai reglementată la dem­nităţile publice, după măsura meritului şi a învăţăturii, ar da rezultate mai bune, oricare ar fi forma de guvernământ din România. (Timpul 7 septembrie 1882)

Prof Dr Nicolae CONSTANTINESCU