DOINA
De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pân' în Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul!
Îndarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se 'ndeamna,
Nici îi este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain în tara lui.
De la Turnu’n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s’aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de
fier
Toate cantecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate
Numai umbra spânului
La uşa creştinului.
Îsi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele ei seaca -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfinţilor
În seama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ţi mântui neamul tau!
Tu te 'nalţă din mormânt,
Să te aud din corn sunând
Şi Moldova
De-i suna din corn odată,
Ai s'aduni Moldova
De-i suna de două ori,
Îti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndragi-i-ar ciorile
Şi spânzuratorile!
MIHAI EMINESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu