Spiru Haret -un Eminescu al învăţământului românesc

Spiru Haret -un Eminescu al învăţământului românesc

"Veţi şti, domnul meu, că acuzaţiile de instigare, chiar repetate de dumneavoastră, nici nu mă tulbură, nici nu mă înspăimântă. Vă declar că am instigat şi înainte de 1907 şi după 1907, că instig şi astăzi cât pot şi că voi instiga cât voi mai avea zile. Am instigat şi voi instiga pentru scoaterea ţăranilor din întuneric, neştiinţă şi sărăcie. Instig pentru ca masa celor dezmoşteniţi de soartă, de vitregia timpurilor şi de o oligarhie fără suflet să se ridice şi ea în rândul oamenilor." (Răspuns dat în şedinţa Camereri Deputaţilor din 1911, adresat primului ministru conservator Petre Carp.)

Scurtă prezentare 

S-a născut la 15 februarie 1851 în Iaşi. A început să înveţe carte în casă, poate cu mama sa, apoi la şcoala primară din Dorohoi de unde se mută la şcoala primară din Sărărie (Iaşi). Aici are institutor pe Toma Săvescu, care va publica informaţii preţioase despre Spiru Haret şcolar. Acest institutor a avut o influenţă puternică asupra lui Spiru Haret, care, ajuns ministru, a venit la serbarea lui Toma Săvescu, în data de 6 decembrie 1898, unde a rostit un discurs elogios.

În 1862 se mută la Bucureşti unde termină clasa a IV-a primară la şcoala "văpselei de Verde" şi devine bursier pe bază de concurs la liceul Sf. Sava în septembrie ale aceluiaşi an.

Viaţa de liceu o găsim ilustrată în articolul intitulat "Amintiri din viaţa de şcoală", din care cităm: "Perioada aceea de muncă încordată, când fiecare pas înainte era o adevărată cucerire pe care o datoram mai ales stăruinţei noastre, a fost poate aceea care a avut cea mai mare influenţă pentru mulţi dintre noi şi care ne-a dat oţelirea care ne-ar fi lipsit, dacă împrejurările ar fi fost mai uşoare pentru noi".

Termină liceul în 1869, an în care se înscrie la Facultatea de Fizică-Matematică a Universităţii Bucureşti. Din anii de liceu ai lui Spiru Haret au rămas două cărţi redactate - o algebră şi o trigonometrie. Lucrarea intitulată "Curs de trigonometrie" de Spiru C. Haret apare la Typographia Curţii în 1873 fiind "Dedicată Domnului Demetriu Botez ca semn de Profundă Stimă şi Recunostinţă" (toate exemplarele din prima ediţiune vor trebui să poarte două semnături). Lucrarea a servit ca manual de liceu până în 1928 - ediţia a Il-a a apărut în 1894. (Un exemplar din prima ediţie se găseşte la autorul acestor rânduri.)

La terminarea facultăţii, Titu Maiorescu fiind ministru Instrucţiunii Publice, i-a acordat o bursă pe bază de concurs pentru a studia matematicile la Paris. Aici S. Haret şi-a tre­cut din nou licenţa în matematici, în august 1875 şi licenţa în fizică, în iulie 1876.

În 18-30 ianuarie 1878 susţine teza de doctorat intitulată "Sur l'ivariabilité des grands axes des orbites planétaires". Teza a fost susţinută în faţa unei comisii formată din cunoscuţii matematicieni: Puiseux (preşedinte) şi Briat şi Baillard (membrii). S. Haret este astfel primul român doc­tor în ştiinţe matematice.

Teza este publicată în Memoriile Observatorului din Paris şi citată în articole şi cărţi de celebrul matematician Poincaré.

Întors în ţară, Haret este numit profesor la catedra de mecanică a Facultăţii de Matematică în octombrie 1878 (mai întâi cu titlu provizoriu şi apoi titular).

În calitate de profesor a predat cursuri la matematică la Şcoala de poduri şi şosele şi la Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu.

La 3 Iulie 1879 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 31 Martie 1892 devine membru titular.

Aniversarea vârstei de 60 de ani este marcată de apariţia unui volum omagial cuprinzând 1228 pagini, intitulat "Lui Spiru Haret. Ale tale dintru ale tale" (tipărit în 1911). Titlul "Ale tale dintru ale tale" a fost dat de Toma Săvescu. Moare la 17 decembrie 1912.